Romania
Romania- the land of…
By Victor, in BLOGU’LU’VICTOR
In urma unei decizii extrem de proaste (ca multe altele pe care le-am luat de-a lungul acestei vieti), mi-am zis sa sprijin turismul romanesc si am pornit sa-mi petrec cele 2 zile de concediu pe anul acesta pe litoralul patriei.
Ideea in sine ar fi fost buna : “de ce sa manance gura la copilul grec, turc, sloven sau alta natie si sa nu manance gura si la copilul roman … ”. Numai ca de la idee la practica – e un drum cam lung.
Si uite asa, joi dimineata, ma sui in masina si pornesc spre superba statiune Jupiter, unde ma astepta un hotel de 3 stele (superb in poze) si o plaja primitoare. Evident ca pe site-ul hotelului erau trecute tot soiul de chestii gen: Scufundari, ski nautic, parapanta, etc… deci, in viziunea mea, se anunta un concediu fascinant…
Prima surpriza (oare ?) a fost drumul. Drumul spre mare se imparte in 3 mari sectiuni, fiecare cu farmecul ei: prima sectiune – iesirea din Bucuresti. Nu vorbim de traficul propriu-zis prin oras, ci de acea portiune de 10 km, pe cheiul Dambovitei. Pe langa faptul ca peisajul arata extrem de dezolant (se poate spune asta ?) fiind populat cu balarii nederanjate vreodata de mana omului si de gunoaie – semne ale unei civilizatii in curs de formare, drumul in sine reprezenta o veritabila aventura. Dupa ce mergeai pe o portiune relativ circulabila aproximativ 1-2 km, portiune in care viteza de croaziera putea atinge si 80-90km/h , tusti – o groapa sarea in fata masinii si brusc iti aminteai fie de vorbele de duh din popor referitoare la mama, fie numarul de telefon al tipului de la vulcanizare unde iti puteai indrepta janta…
Sa presupunem ca am trecut de aceasta portiune si am ajuns pe autostrada. Intr-un mod bizar, autostrada nu era populata cu gropi. Dar nici cu benzinarii sau toalete … De fapt erau niste baraci albastre pe post de toalete dar, oricat am incercat, de acolo nu se putea cumpara o sticla de suc …
Sa presupunem ca am trecut si de portiunea asta si am ajuns pe portiunea finala (unde piciorul autostrazii nu a pus niciodata mana..). Aici intervine aventura : 60km in 2 ore. 2 coloane de masini, deplasandu-se cu viteza “reformei”: una spre Constanta si cealalta dinspre Constanta. Se mergeau 2-300m cu 10km/h si se stateau apoi 2-3 minute. Initial am crezut ca e un accident. Noroc cu un organ care m-a lamurit “e aglomeratie … circulati’. Am incercat sa ii explic ca as circula, dar nu am pe unde, dar cel din fata mea pornise si se mai deplasase 10 m , asa ca a trebuit sa pornesc si eu.
In sfarsit am ajuns in statiune. Pretutindeni niste afise cu 2 persoane de sex feminin care fugeau din apa ca lovite de trasnet si un mesaj : ”Romania – the land of choice”. Am crezut ca e o gluma. Cine ar fi atat de imbecil, ca sa puna reclame cu Romania, in limba engleza (deci destinate turistilor straini) PE TERITORIUL ROMANIEI !!! Pai mai inteligentilor, daca afisul e IN ROMANIA, inseamna ca se adreseaza turistului CARE DEJA A AJUNS AICI !!! Nu cred ca e vreun turist german care sa isi propuna sa faca un drum pana la Constanta, doar ca sa vada un afis care sa ii spuna ca Romania e tara “tuturor posibilitatilor”. Asa ca … sfat personal si prietenesc : BA DESTEPTILOR, PUNETI AFISELE IN AFARA TARII CA DACA LE PUNETI AICI NU LE VEDE NICI DRACU’ !!!
In plus, acel mesaj cu 2 fete care fug din apa … se poate intelege ceva gen “fugiti ba din Romania !” . Dar, ma rog, poate sunt eu cu nervii …
Si in sfarsit ajung la hotel. La receptie 2 fete extrem de amabile si politicoase . Ciudat – imi zic – inseamna ca e ceva in neregula… Iau camera si indraznesc sa intreb : “Nu va suparati, eu nu ma prea omor cu plaja, imi puteti spune cum imi pot omora timpul cata vreme ceilalti sunt la plaja ? Am ceva de vizitat, as putea sa ma plimb pe undeva ?”
In acel moment fetele lor s-au schimbat … Din zambetul larg, a aparut o fata plina de compasiune, de parca ar fi vazut un bolnav de leucemie in faza terminala … “Ne pare rau … va puteti duce prin Constanta (40km) si poate gasiti acolo …”.
Am ramas interzis. Pai … in afara de a sta la soare si a casca gura pe la cele cateva tarabe cu haine … chiar nu am NIMIC altceva de facut ? O fi fata neinformata ,
imi zic, asa ca iau pliantul hotelului. Ajung la partea cu “Agrement”. Citesc, ma inchin, rad, ma inchin din nou si apoi raman fara grai. La “Agrement si distractie” era scris negru pe alb “Dusuri si grupuri sanitare proprii !!!”
Niciodata nu m-am gandit ca statul pe wc poate fi o forma de agrement si distractie … Niciodata nu m-am gandit ca trebuie sa platesc 300 RON pe benzina plus 200 RON/noaptea de cazare (fara mic dejun, evident) pentru a ma distra stand pe wc … Eu credeam ca asta e o chestie normala, fireasca si la locul ei, niciodata nu am privit dusul sau efectuarea necesitatilor fiziologice ca pe o forma de agrement si distractie.
In cazul asta sugerez celor de la Ministerul Turismului un nou slogan “Veniti sa va c… in tara noastra !”
Dar hai sa nu mai fim carcotasi … e frumos la mare. Am stat 4 zile, in care din cauza algelor nu am putut intra in apa … 4 zile in care am descoperit ca , atunci cand ploua, ai la dispozitie 2 distractii : fie mananci la restaurantul hotelului (orice in afara de gratare..) , fie te uiti la televizorul cu diagonala de 37 cm din camera.
Nu mai vreau sa vorbesc de faptul ca hotelul, plin de trepte, nu avea nici o rampa pentru handicapati, astfel incat urcatul unui bagaj voluminos sau al unui carucior pentru copil devenea o aventura, nu mai vreau sa vorbesc de boxele care duduiau pe plaja, astfel incat nu te puteai auzi cu vecinul de sezlong, sau de muntii de alge de pe plaja …
Si acum ma intreb : eu vreau sa sprijin turismul romanesc … dar turismul romanesc de ce nu vrea sa ma sprijine si pe mine ?
Mistreata Neprietenoasa 