dragoste

Nu mai aveam nimic de pierdut

Publicat pe

Casa noastră era pe strada pieţei. O stradă importantă de altfel, fiindcă piaţa e un lucru important într-o urbe. Ceva viu, care se mişcă şi se schimbă întruna. De la mic la mare, toată lumea ajunge, inevitabil, în braţele sale.

Vara, piaţa înflorea. Veneau din toate părţile ţăranii cu roşii, pepeni, brânză, miere, orătănii. Orăşenii viermuiau, căutând una-alta. Cei mai mulţi se cunoşteau între ei, se salutau, întrebau de sănătate, de rude, de vecini. Era mare piaţa, cât un teren de fotbal. Pe o latură, tarabele grele din beton, înşirate una după alta, cu un acoperiş gros, de tablă. Pe cealaltă parte, aprozarele. Nişte gherete mici, prăfuite, verzi cândva, acum aproape cenuşii. Îmbuibate de cartofi si ceapă, cu cântare mari de fier, în faţă, pentru saci. Printre aprozare, rătăcit, un chioşc mic, ca un bătrânel adus de spate, cu câteva litere decolorate sus: “Băcănie”. Simt şi acum în nări aroma dinăuntru. Era paradisul nostru, al copiilor. Îi ziceam “La neamţu”, nici nu mai ştiu de ce. Se poate ca pe vânzător să-l fi chemat aşa. Mirosea îmbătător a Eugenii tari cu cremă, a dropsuri colorate, a Mentosan, a ciocolăţele rotunde cu rom. În mijlocul pieţei, o curticică rotundă, împrejmuită cu un gard scund de fier, adăpostea un cilindru înalt. Un turn de apă care se înălţa încrezut deasupra tuturor.Édouard-Boubat

Seara, piaţa se odihnea. După ce plecau toţi, avea un scurt răgaz. Apoi o luam noi în primire. Copiii. Eram mulţi pe stradă, cel puţin doi în fiecare casă. Piaţa era teritoriul nostru. Locul în care se înfăptuiau toate jocurile, toate dramele şi toate iubirile. Stăteam pe gărduleţul dinspre stradă şi jucam “fete, filme, flori sau băieţi”. Fazan. Mima. Apoi săream elasticul sau coarda. Când scăpăta soarele, începea v-aţi ascunselea. Alergam în toate părţile, cădeam, ne ridicam, ne scuturam şi o luam de la capăt. Scăpa cine putea, căci domnea legea junglei. Ne stropeam cu apă de la cişmeaua care picura întruna, dar nu plecam acasă, de teamă că nu ne mai întoarcem. În piaţă nu existau lacrimi sau dezertări. Dar existau ierarhii. Cei mici, cei mijlocii şi cei mari.

La câţiva metri mai încolo, pe tarabe, la adăpostul întunericului, se întâmplau lucruri serioase. Câte o bicicletă mai apărea şi zăbovea un timp. Veneau băieţi de prin oraş la fetele mai mărişoare. “Prietenii” lor. Era ceva deosebit să ai prieten, însemna că deja eşti “mare”. Se auzeau de acolo, din când în când, chicoteli şi şoapte. Ştiam că se sărută cu limba şi se lasă pipăite pe sub bluze. A doua zi aveau să se laude cu trofeele: urme de muşcături pe gât şi ciupituri pe coapse. La fel cum se lăudau şi cu sutienele.

Eu eram la vârsta aceea ciudată, când nu mai eşti copil, dar nici femeie încă. Aveam cupa “0″, dar purtam sutienul mândră, ca pe un stindard. Eram şi îndrăgostită de la un timp. Dar era secretul meu, n-aş fi îndrăznit în ruptul capului să recunosc. Aşa cum n-aş fi mărturisit în veci…

Continuarea pe  Catchy

Anunțuri

F*te-ma la creier, baby!

Publicat pe

Nici nu ştiu cum să aduc vorba de asta. Pentru că nu vreau, Doamne fereşte, să înţelegi că e vreo reclamaţie. Vreo nemulţumire sau vreun manifest de gen “bărbaţii e porci”. Departe de mine gândul. Hai să zicem că e mai degrabă un punct de vedere. Un îndreptar. Sau, şi mai bine, o scrisoare. De dragoste, dacă vrei…

”Adevărul adevărat e că tu eşti bărbat, iar eu femeie. Îţi dai seama doar din asta că sunt multe lucruri care ne deosebesc. Dar este cel puţin unul cu care suntem amândoi de acord. Ba chiar îl vrem. Îl vrem atât de tare, încât în momentele alea uităm să mai şi gândim. Da, ai ghicit, e sexul. Să facem sex, să facem dragoste, să ne culcăm împreună, poţi să-i zici cum vrei tu. Nu asta e problema. Ci faptul că suntem două ”specii” diferite. Şi trebuie să facem pe dracu-n patru ca să ajungem la un numitor comun. Că la amândoi ne place, asta deja am stabilit. Dar, vezi tu, lucrurile bune nu sunt niciodată gratis. Iar mărul din vârf e cel mai bun, întotdeauna. Și dacă vrei neapărat mărul ăla, trebuie să faci şi tu câte ceva. Dacă nu-l vrei, e în regulă, nu te mai obosi să citeşti, că citeşti degeaba.sexy-mine-sex-black-and-white-couples-passion-sexy-couples-sexy-hot-couples-sensual-romantic-love-bondage-woman-man-blindfold-dominate-sexy

În caz că începe să te roadă puţin curiozitatea, aş vrea să-ţi spun câte ceva. Poate ţi se va părea interesant, mai ştii? Dragul meu, ştii tu oare unde mă excit eu mai tare şi mai tare? La cap, iubire! La creieraşul ăsta care-ţi scrie acum. În punctul N, de la neuron. F*te-mă deci la creier, baby, rezultatul e garantat. De ce te uiţi ciudat la mine? Stai liniştit, n-am luat-o razna, sunt cât se poate de serioasă. Ce caută creierul aici? Că e distanţă mare de la cap până unde ai tu treabă. Şi doar cunoşti locul ăla ca pe propriul buzunar. L-ai cercetat și l-ai încercat de atâtea ori, încât eşti sigur că nu se mai poate ascunde nimic acolo. Eşti sigur că ştii exact unde să umbli ca să aprinzi becul.

Ei, află că e puţin mai complicat. De ce? Pentru că, pur si simplu, butonul e în altă parte…

Continuarea pe Catchy

Facuse dragoste cu o duzina de barbati

Publicat pe

11755706_942129252492721_6718859385708752313_nAvea vreo 17 ani. Vârstă ingrată, cu foc în vene şi fluturi în stomac. În mintea ei făcuse dragoste cu vreo duzină de bărbaţi, deşi, la drept vorbind, nici nu ştia ce-i aia.

Era o vară fierbinte ca deşertul. Iar ea simţea că se sufocă în oraşul încins. Nu avea stare, nu ştia ce vrea. “Mai bine plec”. S-a dus la ţară, la o prietenă. S-a liniştit un pic din dorul acela nelămurit. Era un băiat acolo. Nu era frumos sau deştept, sau ceva anume. Dar se uita la ea ca un căţel care-şi adoră stăpânul. Chiar şi cu spatele dacă era, simţea cum o priveşte pe ascuns. Cuminţi amândoi, doi copii ce nu cunoscuseră încă dragostea cărnii.

Niciunul dintre ei nu putea dormi în noaptea aceea. Fiecare în aşternutul lui, arşi de dorinţă. “Ţi-e cald şi ţie?”.”Da”. “Hai la gârlă, să ne răcorim”. Şi-a pus pe ea un furou de mătase ce-l avea de la bunică-sa. Nici nu ştia prea bine de ce îl luase în bagaj. Poate fiindcă era frumoasă în el. Ca să nu se facă de râs dacă i-ar fi văzut careva, şi-a luat nişte pantaloni scurţi. Si o cămaşa cadrilată, pe deasupra. Apoi au urcat pe o bicicletă. Ea în faţă, pe cadru, el cuprinzând-o în braţe, cu mâinile pe coarne.

Apa curgea, călduţă si liniştită. Clipocea uşor şi trestiile foşneau la fiecare adiere de vânt.  Stăteau acolo, uzi, lipiţi unul de celălalt. Tăceau. Ea se înfăşurase toată peste el, si nu mai ştiai daca e un trup sau două. Pentru prea scurt timp însă…

Continuarea pe Catchy