Mistretisme

  “ Am bătut-o până am umplut-o de semne”

Publicat pe

Dacă există ceva mai rău decât boala, acel lucru e să stai la uşa unui doctor, iar înaintea ta să fie un şir lung de persoane care nu sunt nici ele acolo din plăcere. Iar dacă e ceva chiar mai rău, asta nu poate purta decât un nume: „Cabinet de pediatrie”. Vei găsi în preajma acelui loc nişte făpturi numite generic părinţi, acum nedormiţi, îngrijoraţi, nervoşi sau grăbiţi. E lesne de înţeles de ce, în aceste condiţii, emoţiile şi aşteptarea (reminiscenţă a cozilor impregnate în memoria colectivă) scot la iveală lucruri  ce n-ai fi crezut că se pot ascunde în fiinţe dintre cele mai paşnice.

Presupunând ca ai putea cumva  să le asculţi gândurile, cred că ele ar suna cam aşa: „Chiar nu vedeţi? Nici n-ar trebui să aştept la rând. Copilul meu… se vede clar că e cel mai bolnav de aici”. Sau: „Oare mai durează mult? Până-mi dă trimiterea se încălzeşte borcănelul ăsta cu caca, degeaba l-am ţinut de aseară la rece.”” A intrat de 15 minute, ce face, îi dă în bobi? Îşi bea cafeaua? Parcă văd că mă sună iar ăştia de la serviciu!”. Ori: „Pfuui! Ia te uită şi la ăla ce strănută! Aoleu, ce muci verzi are! Asta e… n-ai ce face, vii aici cu una şi pleci cu zece”. Apoi, desigur, paiul din ochiul vecinului: „Ăia doi din colţ…ce plozi enervanţi! Zici că au crescut în junglă. Iar maică-sa… Se face că nu vede. Normal, stă pe facebook, nu e în stare să-i potolească.”

Să spunem că are noroc şi, în cazul ăsta, părintele poate să prindă un scaun. Stă acolo şi aşteaptă, că n-are încotro, fremătând de nervi şi de nerăbdare. Între timp, copilul care s-a plictisit îngrozitor, se agită, n-are stare sau plânge înfundat. Nu vrea la “nenea  doctorul”, că e sănătos tun, în opinia lui. Într-adevăr, ca prin minune, nu mai are decât un pic de febră şi parcă nici urechea nu-l mai doare aşa de rău. “Următorul!” se aude din când în când o chemare ce are darul de a trezi la viaţă, pentru câteva secunde, bietele fiinţe forţate de împrejurări să respire acelaşi aer, minute sau ore în şir. Însă doar una dintre ele va intra în cabinet… Speranţele care le umpluseră inimile se năruie la fel de brusc cum s-au iscat şi oamenii recad în toropeala aşteptării.

……

M. e o tânără blondă, înaltă şi subţirică, îmbrăcată îngrijit. E o zi călduţă şi frumoasă de toamnă, iar dânsa e bine dispusă. Are noroc, fiindcă poate ocupa un loc afară, pe una dintre băncuţele aflate în curticica din faţa cabinetului, alături de alţi câţiva părinţi. Copilul de patru-cinci ani care o însoţeşte aleargă, sare, copil-batut1chicoteşte. Mama, vigilentă, îl previne: „Nu ţopăi, nu fugi, ai să cazi”. Inevitabilul se întâmplă, copilul se împiedică şi se loveşte la genunchi.Vine, cu ochii plini de lacrimi, cerând îndurare şi un pic de afecţiune: „Pupă-mă, mama, pupă-mă”. Femeia se uită la el cu o faţă îngheţată : „Ţi-am spus mai devreme să te potoleşti.” Copilul ştie doar că îl doare şi plânge, repetând: „Pupă-mă…” „N-am ce să-ţi fac, trebuia să asculţi”, vine răspunsul categoric. Băieţelul insistă:”Pupă-mă, pupă-mă”. „Taci din gură odată, că o încasezi”, scrâşneşte ea, aruncând în acelaşi timp micuţului o privire înfricoşătoare. Aproape că poţi vedea cu ochii minţii firicelul de spumă care se scurge în colţul gurii mamei-câine. „Nuuu!” începe să urle copilul şi mai tare. M. îsi pierde cumpătul şi slobozeşte asupra micuţului un potop de palme şi cuvinte rele: „Afurisitule, nu te mai potoleşti o dată? M-am săturat, îmi vine să te calc în picioare!” Oamenii privesc uimiţi, neîndrăznind vreunul să intervină. Femeia continuă să spumege, vorbind de data asta către cei din jur.”Nu înţelege, zici că e animal. Degeaba-i spun: nu face cutare, nu sări, nu te urca…el face numai pe dos, întradins, ca să mă enerveze. Până nu-l omor cu bătaia nu se potoleşte”. Îl smuceşte cu putere de mânuţă şi îl aşează lângă ea pe bancă, spunându-i  printre dinţi: „Stai aici lângă mine şi nu te mai mişca”. „Nu vrea să înţeleagă şi pace. Ştiţi ce mi-a făcut astă-vară?” continuă ea şirul confesiunilor către ceilalţi părinţi, ridicând un pic vocea. „S-a urcat pe un dulap şi a căzut de acolo în cap. În cap, vă daţi seama? Doamne, şi cât am mai umblat cu el prin doctori! Păi asta îmi trebuia mie? N-am destule probleme? Şi de ce? Fiindcă nu vrea să asculte? E o pacoste. De când l-am născut am avut numai belele cu el.” În gura ei, vina copilului care se rănise este atât de mare încât nu poate fi întrecută decât de o vină şi mai mare, aceea de a se fi ivit pe lume. „E copil, doamnă”…

Continuarea pe Catchy

“Ştiam eu că e rea de muscă, fir-ar a dracului de curviştină!”

Publicat pe

Viaţa ne bate uneori cu filmul. Peste ochi ne bate, ca să vedem mai bine. Păi, nu? Că afară e vopsit gardul şi înăuntru… Nu se ştie, de fapt, ce se întâmplă înăuntru. În casele oamenilor, carevasăzică. Doar, din când în când, câte o povestioară picantă mai scoate capul şi ne face să rânjim satisfăcuţi pe sub masca mirării: “Ai văzut ce-a făcut X? Pfuuui! Cine ar fi crezut aşa ceva?”

Istoria asta e de pe vremea când încă nu existau dvd-uri, dar existau camere de filmat. Şi casete video. Lumea se distra pe atunci în baruri şi discoteci, de obicei la sfârşit de săptămână. Nici nu erau, de fapt, prea multe alegeri de făcut, când venea vorba de distracţie. Aşa încât, oamenii încă se mai vizitau. Se strângeau în casa cuiva, râdeau, vorbeau, se încălzeau cu bere şi cu vişinată, jucau cărţi și se uitau la filme.femeie-blonda

Povestea noastră e, de fapt, despre iubire, chiar dacă pare ceva mai deocheată. Dar s-o luăm cu începutul… M. era un tânăr vesel, arătos şi la locul lui. Îi intrase în cap, de la o vreme, să se însoare, fiindcă-i picase cu tronc o fată, R. o chema. N-a mai avut răbdare şi a luat-o cu ce-a avut pe ea, chiar de pe băncile şcolii. Se vede treaba că se temea ca nu cumva să i-o fure altul. Mignonă, frumuşică, gropiţe în obraji şi gene lungi care băteau uşor peste ochii de căprioară. Avea un păr superb, ondulat, lung până mai jos de fund. Un amestec ciudat R., de femeie cu copil care dospeşte şi abia aşteaptă să guste din viaţă. Când fuma, avea un aer voit pervers, iar ţigara devenea un fel de obiect sexual, aflat undeva între degetele ei şi gură. Iar când mergea, îşi legăna şoldurile într-un mod provocator şi inocent în acelaşi timp, dacă aşa ceva ar fi posibil. R. se grăbea şi ea să se mărite. Nu se omora cu învăţatul şi, oricum, altceva mai bun nu avea de făcut în orăşelul acela ceva mai mare decât o comună. Băiatul, M., v-am spus deja, era o partidă bună. Apartament cochet în centru, maşină mică, relaţii şi învârteli care-i asigurau un trai mai mult decât onorabil.

Avea mulţi prieteni M. Dar cel mai apropiat de el, aproape ca un frate, era V. Burlac convins, dispreţuind oarecum tagma femeiască, V. avea faima unui bărbat inteligent şi cult, dar cam arogant. Ştia însă foarte bine să şi glumească, chiar dacă adeseori o făcea într-un mod puţin zeflemitor. Singur fiind, V. toca o gramadă de timp în casa tânărului cuplu. Acolo îşi bea cafeaua dimineaţa, acolo petrecea serile friguroase de toamnă şi după-amiezele leneşe de duminică. Era atât de “de-al casei”, încât nimeni nu se mira când îl vedea la uşă, chiar dacă se mai întâmpla ca M. să fie plecat cu treburi, iar R. să fie singură acasă.

M. o iubea mult pe R. O ţinea acasă, cu unghiile lungi şi îngrijite, fiindcă, zicea el, “nu mi-am luat nevastă ca s-o trimit la muncă, avem, slavă Domnului, ce mânca”. Păreau un cuplu frumos şi fără griji, admirat şi invidiat de toţi cunoscuţii. Însă, aşa cum e adeseori în viaţă, aparenţele nu pot astupa găuri existenţiale profunde. Într-o bună zi, la vreun an de la cununie, M. îşi anunţă prietenii şi rudele că divorţează. Aşa, tam-nesam…

Continuarea pe Catchy

Totul e din cauza mamă-sii

Publicat pe

„A fost odată o soacră bună, dar lupul a înghiţit-o.” Săraca! Da’ ce-o fi făcut? Sunt bancuri, proverbe şi poveşti cu soacra… de parcă ar fi cel puţin dracul ieşit pe uscat. Dar, dragă noră, te-ai întrebat vreodată ce-ai face fără ea? Te-ai gândit, măcar un pic, cât de folositoare poate fi la casa omului? Şi ce bagaj aduce cu sine?

O femeie adevărată e ca o caracatiţă. Face tot ce trebuie. Păi nu ţi-a spus soacra? Venea de la serviciu, trecea prin piaţă, dup-aia plătea telefonul şi întreţinerea. Intra pe uşă, punea oala pe foc şi se apuca să mute mobila prin casă. În timpul ăsta, spăla nişte rufe, dădea cu aspiratorul, schimba un bec, făcea lecţiile cu ăia mici. Şi tu, nevastă, la fel nu? Că doar nu vrei să fii exemplul negativ! Ce? Vremurile s-au schimbat? Prostii! Fii mulţumită că îţi testezi propriile limite. Pune osul la treabă. Cum ar fi dacă n-ai avea concurenţă? Dacă n-ai fi gâdilată permanent de drăcuşorul acela care te îndeamnă să fii mai bună (chiar) decât ea? Sigur că eşti! Dacă vrei cu adevărat, poţi!

Şi ce dacă le ştie pe toate? Cu atât mai bine, ai de unde fura. Nu lua de bun chiar tot, fii selectivă. Nu eşti de acord cu ce spune? Zi ca ea şi fă ca tine, că nu-ţi ia nimeni mânecile de la vestă. Limba soacrei? Prea scurtă pentru complimente, dar tare lungă când greşeşte altul? Asta e, nu-i nimeni perfect. Te pomeneşti că tu eşti uşă de biserică! E băgăcioasă? Nu vrea decât să te ajute. Nu-i aşa că te simţi importantă, ştiind că e cineva interesat de tot ce faci?soacra

Ia recunoaşte tu, dragă noră. Păi, ce s-ar întâmpla dacă n-ar fi soacra ţapul ispăşitor? Eşti nemulţumită de bărbatul tău? Ţi se pare cumva că e cam leneş? Că nu te bagă în seamă? Nu, Doamne fereşte, nu e nesimţitor din fire. El n-are nicio vină. Totul e numai din cauza  mamă-sii! Dacă n-a avut grijă să-l dreseze de mic… Parcă întradins a făcut-o, ca să suferi tu acum. Nu ea l-a învăţat că totul i se cuvine? Nu ea l-a alintat şi i-a suflat în fund? El, sărăcuţul, poate ar fi fost altfel…

Fii fericită, deci. Ai găsit cauza problemelor. Soacra! Ea e de vină pentru tot. Pentru promisiunile uitate, fiindcă nu l-a învăţat să-şi ţină cuvântul. Pentru surzenia congenitală. Pentru gaura din canapea. Unde? În dreptul televizorului, desigur. Pentru şosetele murdare aruncate lângă coşul de rufe. Pentru încăpăţânarea de catâr, moştenire de familie. N-aveai de unde ştii că seamăna cu maică-sa, când l-ai întâlnit şi ţi-a făcut creierii papiotă… Unde mai pui că iubiţelul sforăie… dacă stai bine să te gândeşti, şi p-asta tot de la ea o are…

Continuarea pe Catchy

F*te-ma la creier, baby!

Publicat pe

Nici nu ştiu cum să aduc vorba de asta. Pentru că nu vreau, Doamne fereşte, să înţelegi că e vreo reclamaţie. Vreo nemulţumire sau vreun manifest de gen “bărbaţii e porci”. Departe de mine gândul. Hai să zicem că e mai degrabă un punct de vedere. Un îndreptar. Sau, şi mai bine, o scrisoare. De dragoste, dacă vrei…

”Adevărul adevărat e că tu eşti bărbat, iar eu femeie. Îţi dai seama doar din asta că sunt multe lucruri care ne deosebesc. Dar este cel puţin unul cu care suntem amândoi de acord. Ba chiar îl vrem. Îl vrem atât de tare, încât în momentele alea uităm să mai şi gândim. Da, ai ghicit, e sexul. Să facem sex, să facem dragoste, să ne culcăm împreună, poţi să-i zici cum vrei tu. Nu asta e problema. Ci faptul că suntem două ”specii” diferite. Şi trebuie să facem pe dracu-n patru ca să ajungem la un numitor comun. Că la amândoi ne place, asta deja am stabilit. Dar, vezi tu, lucrurile bune nu sunt niciodată gratis. Iar mărul din vârf e cel mai bun, întotdeauna. Și dacă vrei neapărat mărul ăla, trebuie să faci şi tu câte ceva. Dacă nu-l vrei, e în regulă, nu te mai obosi să citeşti, că citeşti degeaba.sexy-mine-sex-black-and-white-couples-passion-sexy-couples-sexy-hot-couples-sensual-romantic-love-bondage-woman-man-blindfold-dominate-sexy

În caz că începe să te roadă puţin curiozitatea, aş vrea să-ţi spun câte ceva. Poate ţi se va părea interesant, mai ştii? Dragul meu, ştii tu oare unde mă excit eu mai tare şi mai tare? La cap, iubire! La creieraşul ăsta care-ţi scrie acum. În punctul N, de la neuron. F*te-mă deci la creier, baby, rezultatul e garantat. De ce te uiţi ciudat la mine? Stai liniştit, n-am luat-o razna, sunt cât se poate de serioasă. Ce caută creierul aici? Că e distanţă mare de la cap până unde ai tu treabă. Şi doar cunoşti locul ăla ca pe propriul buzunar. L-ai cercetat și l-ai încercat de atâtea ori, încât eşti sigur că nu se mai poate ascunde nimic acolo. Eşti sigur că ştii exact unde să umbli ca să aprinzi becul.

Ei, află că e puţin mai complicat. De ce? Pentru că, pur si simplu, butonul e în altă parte…

Continuarea pe Catchy

După sex, să iei taxiul

Publicat pe

Sau “de ce nu este recomandat să dormiți împreună după prima noapte de sex”. Și probabil nici după următoarele. E diferență, zic, între “noapte de sex” și “noapte de dragoste”. Că una-i una și alta-i alta. Chiar dacă sexul e cu năbădăi, nu-i musai să fie și cu dragoste. Nici dacă se repetă…

Studiu de caz

Ea, tânără, singură, drăguță. El, tânăr, singur, urâțel. În rest, șarmant și prost deloc. Întâmplarea face că drumurile lor se încrucișează mereu. Hormonii zbiară și el se hotărăște s-o invite la o cafea. Ea nu zice nu. Vorbesc, râd, se plac reciproc. Se întâlnesc din nou, vorbesc, râd. Timp de vreo săptămâna tot beau cafele. Și “se cunosc”. Vine, fără doar și poate, clipa să se cunoască mai îndeaproape. În garsoniera lui cochetă de burlac. Vin bun, un fim romantic, lumânări… tot ce trebuie. Sexul în sine, nimic anormal. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Momentele de după, din alt film.

El se așază comod în unicul pat din locuință și cască somnoros. Apoi zice: “Sper că o să pot dormi. Eu nu sunt obișnuit să dorm cu persoane străine.” Până să apuce ea să scoată vreo vorba, îi spune: “Noapte bună”, se întoarce cu spatele și se culcă.download (12)

Ea rămâne interzisă, întrebându-se ce l-a apucat.”Bine, dar mai devreme când mă f… nu eram o persoană străină?”, își spune în gând. “€œO să mai vedem”… și-l înghesuie puțin ca să-și facă loc în pat.

Continuarea pe Catchy

Foto: blog.whatsupgurgaon.in

Am cam turbat

Publicat pe

Propun o noua tendinta in moda: animalute asortate cu stapanul/a. Sau personalizate, cum vrei. Nu, nu e vorba de faptul ca unele par a semana destul de bine cu proprietarii lor. Si nici macar de a alege un necuvantator dupa chipul si asemanarea ta. Si nu e vorba de serpi, broaste sau pesti. In paranteza fie spus, mi se pare destul de greu sa gasesc asemanari intre un om si un sarpe. Fizic vorbind… Ar merge poate cu un hamster. Sau o gaina.

In fine, am observat eu de ceva timp incoace ca a avea un animalut in geanta sau in brate a devenit mai mult decat recomandat. As spune chiar ca e „must have”. Nu i se mai pare nimanui ceva ciudat in treaba asta. Nu ma intelege gresit, banuiesc ca sunt bine ingrijite, chiar rasfatate. Nu le lipsesc hainutele, zorzoanele sau ochelarii. Sunt plimbate la mall, pe iaht, in vacante exotice. Mananca si beau laolalta cu stapanii. Iar unele sunt chiar niste mici vedete.hot-pink-dog

Avand in vedere totusi statutul de accesoriu, nu vad care ar fi problema in a le personaliza putin. Spre exemplu, poti sa le schimbi culoarea in functie de tinuta. Un catel fucsia la un top verde lime ar fi demential. Cu siguranta ar atrage multe priviri! Sau daca este prea complicat schimbatul culorii, exista si solutii mai discrete. Spre exemplu, sa-l inscriptionezi: Channel, Vuitton, YSL, egal ce marca, fiecare dupa posibilitati.

Continuarea pe Catchy.

Despre fidelitate

Publicat pe

„În ziua de azi, fidelitatea se mai întâlneşte doar în echipamentele de sunet.” Woody Allen

„Nu este de ajuns ca o soţie să fie credincioasă, e necesar ca soţul, prietenii şi vecinii să creadă în fidelitatea ei.” J.J. Rousseau

„Femeile sunt ca traducerile: cele frumoase nu sunt fidele, iar cele fidele nu sunt frumoase.” G. Bernard ShawCheating-Quotes

„Nu există femei fidele, ci doar femei nesolicitate.” Woody Allen

„Imi plac barbatii trecuti de saptezeci de ani, ei ofera intotdeauna devotament pe viata.” Oscar Wilde

„Fidelitatea este arta de a nu practica adulterul decât prin gândire.” Decoly

„Există femei cărora nu le place să facă să sufere mai mulţi bărbaţi în acelaşi timp, aşa că preferă să se dedice unuia singur. Acestea sunt femeile fidele.” A. Camus

„Este mai usor sa fii fidel unui restaurant decat unei femei.” F. Fellini

„Fidelitatea nu are nimic în comun cu natura umană: tinerii vor să fie fideli şi nu sunt, iar bătrânii vor să fie infideli şi nu pot…” Oscar Wilde

„Femeia infidela are remuscari, cea fidela are regrete.” A. Gh. Radu

„Cand nu sunt aproape de persoana pe care o iubesc, iubesc persoana care imi este aproape.” E.Y. Harburg

Foto: homewreckerhub.com