dorinta

Mai dă-o în mă-sa de zacuscă!

Publicat pe

Avea un gust amar în gură în dimineaţa aceea. Nu dormise bine deloc şi se trezise mai devreme ca de obicei, deranjată de un gând care-o bâzâia: „Astăzi e ziua de zacuscă”. Îi plăcea toamna mai mult decât oricare alt anotimp. Nu-şi dădea seama exact de ce, dar pur şi simplu aşa era. Cu toate că simţea că se întristează câte puţin cu fiecare frunză căzută pe jos şi cu fiecare pală de vânt. Iar ploile îi provocau o plăcere amestecată cu suferinţă, ca unui animal închis în cuşcă, dar totuşi ferit, acolo, înăuntru. Se bucura de fiecare clipă de toamnă aşa cum se bucură un om care mai are puţin de trăit şi iubeşte fiecare zi care i-a mai rămas. Tocmai de aceea nu înţelegea de ce trebuie să irosească acele zile minunate făcând dulceţuri, murături şi zacuscă. Niciodată nu-i plăcuse la bucătărie. Considera că e pierdere inutilă de timp să stai ceasuri în şir tocând, fierbând, amestecând, gustând. Adevărat că nici maică-sa n-o pusese de mică, fiindcă văzuse că n-are tragere de inimă. Ei îi plăceau cu totul alte lucruri: să citească, să viseze cu ochii deschişi, să caute răspunsuri. O lăsase în pace cu cărţile şi cu gândurile ei cu tot.

Apoi se măritase şi n-avusese încotro. Trebuia să facă de toate, mai ales ca bărbatu-său era cam pretenţios. Nu-i vorbă, omul n-o obligase, mai ales că ea îi spusese din capul locului că nu ştie să gătească. La început, când erau doar ei doi, mai mâncau pe la soacră-sa. Dar nu prea-i convenea văzând ca el trage mereu la mă-sa, de parcă erau trei în căsnicie. Încet, încet, s-a dat şi ea pe brazdă. Azi o ciorbă, mâine un pilaf…ştia prea bine că dragostea bărbatului trece prin burtă. Şi, uite-aşa, trecuseră anii. Nu-i plăcea nici acum să gătească, dar pricepuse că ăsta e rostul femeii. Mai ciudat este că făcea mâncarea exact ca soacră-sa. Unele le nimerea chiar mai bine, dupa spusele lu’ bărbatu-său, mulţumit că nevasta se aseamănă din ce în ce mai mult cu cea care-l crescuse. Iar după ce veniseră şi copiii, ajunsese să stea în fiecare zi în bucătărie…11241804_955911467781166_5118013529128293319_n-1

Şedea aşa în vârful patului şi se gândea la viaţa ei. Casă, bărbat, copii, serviciu. Zacuscă. Ce se alesese de toate visurile ei? De călătoriile lungi care înconjurau lumea? De oamenii deosebiţi pe care avea să-i întâlnească? De tot ce voise să realizeze? Şi de celelalte pe care le visase, dar nu ştiuse să şi le facă? În clipa asta şi-ar fi dorit să fie pe o insulă. Să se plimbe singură pe ţărm, răsfirând nisipul cu degetele de la picioare. Să nu ştie ce oră e sau ce zi. Să nu facă altceva decât să asculte valurile şi fâşâitul vântului prin frunze… I se întâmpla şi acum să viseze, era felul ei de a fugi de realitate, pentru puţin timp. Era bine şi aşa, decât deloc. Revenea apoi la viaţa ei banală. Dar astăzi nu ştia deloc ce e cu ea… Parcă era bătută sau înţepenită, parcă nici nu putea să mai gândească.

Se sculă oftând şi târşâindu-şi papucii plecă spre bucătărie. Borcanele şedeau frumos înşirate pe masă, aşteptând să fie umplute. Câteva sacoşe de rafie pline cu legume se odihneau, rezemate de perete. Simţi cum i se pune un nod în gât, şi o furie amestecată cu disperare o cuprinse. „Asta e viaţa mea? Din tot ce mi-am dorit?… Asta?” Se repezi încrâncenată la geam…

Continuarea pe Catchy

 

Facuse dragoste cu o duzina de barbati

Publicat pe

11755706_942129252492721_6718859385708752313_nAvea vreo 17 ani. Vârstă ingrată, cu foc în vene şi fluturi în stomac. În mintea ei făcuse dragoste cu vreo duzină de bărbaţi, deşi, la drept vorbind, nici nu ştia ce-i aia.

Era o vară fierbinte ca deşertul. Iar ea simţea că se sufocă în oraşul încins. Nu avea stare, nu ştia ce vrea. “Mai bine plec”. S-a dus la ţară, la o prietenă. S-a liniştit un pic din dorul acela nelămurit. Era un băiat acolo. Nu era frumos sau deştept, sau ceva anume. Dar se uita la ea ca un căţel care-şi adoră stăpânul. Chiar şi cu spatele dacă era, simţea cum o priveşte pe ascuns. Cuminţi amândoi, doi copii ce nu cunoscuseră încă dragostea cărnii.

Niciunul dintre ei nu putea dormi în noaptea aceea. Fiecare în aşternutul lui, arşi de dorinţă. “Ţi-e cald şi ţie?”.”Da”. “Hai la gârlă, să ne răcorim”. Şi-a pus pe ea un furou de mătase ce-l avea de la bunică-sa. Nici nu ştia prea bine de ce îl luase în bagaj. Poate fiindcă era frumoasă în el. Ca să nu se facă de râs dacă i-ar fi văzut careva, şi-a luat nişte pantaloni scurţi. Si o cămaşa cadrilată, pe deasupra. Apoi au urcat pe o bicicletă. Ea în faţă, pe cadru, el cuprinzând-o în braţe, cu mâinile pe coarne.

Apa curgea, călduţă si liniştită. Clipocea uşor şi trestiile foşneau la fiecare adiere de vânt.  Stăteau acolo, uzi, lipiţi unul de celălalt. Tăceau. Ea se înfăşurase toată peste el, si nu mai ştiai daca e un trup sau două. Pentru prea scurt timp însă…

Continuarea pe Catchy