facebook

Nu mai dati cu pietre-n Facebook!

Publicat pe Actualizat pe

Ce vietuitoare ciudata mai e si trestia asta ganditoare, numita OM…! Omul a evoluat (si continua s-o faca), datorita unei apucaturi, veche de cand lumea, numita NEMULTUMIRE. Inca din epoca de piatra, acest mic motoras intern a avut grija de specia umana, astfel incat aceasta sa-si bata cuie in talpa, in mod constant. Spre exemplu, daca lui Homo Erectus nu i-ar fi stat carnea cruda in gat, oamenii nu ar fi descoperit focul si nu ar mai fi avut astazi probleme cu hamburgerii. Daca nu s-ar fi saturat careva de mirosul de balega, am merge la birou ecologic, cu trasura, si nu cu masina. Sau daca femeile nu ar fi cerut dreptul la vot (cu insistenta specifica), astazi nu am fi auzit de Elena Udrea.Facebook-Slingshot

Ma voi referi, in cele ce urmeaza, la un „cui” actual, care a reusit sa intre cu succes in talpile multora dintre noi. E vorba, desigur, de „inventia” unui evreu destept, numita simplu, dar sugestiv, Facebook. Care nu este o idee rea in sine. As spune chiar ca e o idee foarte buna. Asa cum e si internetul, si telefonul, sau becul. Sigur, faptul ca beneficiezi de electricitate, nu e suficient sa te determine sa bagi degetele-n priza. Insa esti liber s-o faci. Daca stai bine sa te gandesti, in lumea asta sunt multi tampiti, si nu te obliga nimeni sa te iei dupa vreunul dintre ei. Asta se aplica si in cazul de fata. Te obliga Zuckerberg sa-ti faci cont? Nu. Daca totusi insisti sa-ti faci, te obliga careva sa-l si folosesti? Nu. O faci doar daca ai chef. Te obliga vreo putere supranaturala sa-ti pui poze-n fundul gol acolo si dup-aia sa te plangi ca esti hartuit/a? Ati ghicit. Nu! Te plangi ca nu ai intimitate? Trimite pozele  pe mail sau fa-ti albume color pe hartie, ca nu te tine nimeni. Nu se pun nici absente, nu se dau nici premii de popularitate pe Facebook, asa ca nimeni nu-ti va simti lipsa.

E adevarat ca Facebook poate sa dea dependenta. E un risc pe care si-l asuma fiecare. Stiu multe lucruri in lumea asta care te pot face dependent. Alcoolul. Tutunul. Sexul. Drogurile. Zaharul. Si altele. Dar n-am vazut betivi care sa strige pe la colturi: „Inchideti barurile”. Si “carciuma e de vina, ca e in drum”. Sau chiar daca striga, in sinea lor stiu care e adevarul. Fiindca nu carciumile sunt de vina ca te imbeti. Ele iti fac doar o oferta. TU esti cel care o accepti sau nu. Cauza e in TINE. Asa e si cu Facebook. El nu e o cauza, ci doar un efect generat de nevoia ta de contact. Ca a fost unul destept, si a materializat-o…bravo lui!

Nevoia de „a fi cu ceilalti” e banala, toti o avem. Interesant e felul in care alegem sa o manifestam. Facebook  nu este decat un instrument. Il utilizezi sau nu. Ca tot vorbeam de epoca primitiva, l-as compara cu o piatra. O piatra pe care fiecare o foloseste atat cat il duce mintea. Unul o foloseste pentru a construi ceva, sau pentru a comunica ceva. Altul considera ca e normal sa le dea celorlalti cu ea in cap. Sau sa si-l sparga pe-al sau. Al treilea gaseste de cuviinta sa dea cu ea in balta… Pana la urma, fiecare e liber sa-si aleaga piatra lui. Sa faca ce vrea cu ea. Si sa suporte consecintele.

Deci, pana una alta, daca sunt printre voi dintre aceia care nu gresesc, sa faca bine sa puna mana pe pietre. Dar sa nu dea cu ele in Facebook. Ca el e facut de oameni. Si functioneaza tot cu oameni…

Foto: mashable.com

Anunțuri

Cu rusinea la doctor

Publicat pe

Cum sa scapi rapid de rusine, by Mistreata

 Cabinet medical, consultatii. Doctorul, la birou, scrie ceva. Se aude o bataie in usa; intra pacientul, un domn timorat, putin balbait, cu palarie in cap, ochelari mari de soare, infasurat intr-un pardesiu.

Pacient : ‘Traiti, domnu’doctor, se poate?

Doctor: Da, cum sa nu, poftiti, va rog, luati loc.

Pacient : Multumesc.

Doctor: (lasa pixul jos) Bun, ia sa vedem cu ce va pot fi de folos. Spuneti.

Pacient : Stiti, dom’ doctor, nu stiu cum sa va spun.

Doctor : Haideti, va rog, incercati.

Pacient : Mi- e foarte greu, e o problema delicata, nu e ceva normal.

Doctor : (zambeste intelegator) Credeti-ma, am auzit atatea intre astia patru pereti, incat nu ma mai mira nimic.

Pacient : Nici nu stiu cum sa pun problema, e foarte ciudat.

Doctor : (da semne de nerabdare) Inteleg ca va e greu, sincer, insa hotarati-va odata, nu pot sa va astept toata ziua, ati vazut ca e plin la usa.

Pacient : Bine, bine… Uitati, nu stiu cum sa va zic, dar mi-e rusine.

Doctor : (enervat) Stiti ceva? Pana-aici. Am avut rabdare, v-am tot intrebat, asta e, mai mult nu pot nici eu sa fac.images (2)

Pacient : Pai nu v-am spus?

Doctor : (face ochii mari, indignat) Ce mi-ai spus, domne?

Pacient : V-am spus ca mi-e rusine.

Doctor : (vede ca n-o scoate la capat si incearca sa se calmeze; foloseste un ton neutru,incercand sa-l expedieze) Inteleg. Bine, atunci. Mai aveti si altceva de spus?

Pacient : Nu, domnu’ doctor, asta e tot.

Doctor : Uitati, va scriu acum o reteta, ia sa vedem…Luati o aspirina pe zi, din aia tamponata, va face  bine la circulatie si la cap; un ceai de tei seara- solutiile naturiste sunt bune pentru calmare-  si  reveniti la control peste o luna.

Pacient: Stati putin, ca n-ati inteles. Mi-e foarte, foarte rusine. Nu mai pot de rusine.

Doctor : Bun, nici o problema, marim doza. Luati doua aspirine, una dimineata, una dupa pranz, ca sa fiti mancat, sa nu va doara stomacul.

Pacient : Dom’ doctor, eu va spun ca sufar ingrozitor si dumneavoastra imi dati aspirina? Eu stiu ca sunt anumite probleme in sistemul de sanatate, dar totusi, va rog sa va faceti datoria si sa ma tratati cu toata competenta, ca de-aia a ajuns tara asta unde a ajuns!

Doctor : Dar ce vrei domnule sa-ti dau daca dumneata nici macar nu esti in stare sa-mi spui ce problema ai?

Pacient : Dar v-am spus, domnu’doctor, de nu stiu cate ori: MI-E RUSINE! mi-e rusine si de umbra mea; nici nu mai dorm noaptea de rusine; merg pe strada si mi-e rusine de rusinea mea; ma feresc de lume, m-am deghizat asa fiindca mi-e rusine si sa raspund la un salut; mi-e rusine de vecini, de familie, de prieteni. La munca stau izolat in birou din cauza ca mi-e rusine de colegi. O sa ma dea afara si o sa ajung ca ala, “cu rusinea mori de foame”. Credeti-ma, sunt disperat, nu stiu ce sa mai fac…

Doctor : Aaaa, acum inteleg eu care-i treaba. Pai nu puteai domne’ sa zici asa de la inceput?

Pacient : Pai n-am zis? Ca am zis.

Doctor : Bine, hai sa vedem ce se poate face in cazul asta. De cand a inceput totul?

Pacient : Cam de un an, asa sa zic.

Doctor : Si va amintiti ce anume a declansat toata “fobia” asta?

Pacient : Imi amintesc de parca ar fi fost ieri…Stateam intr-o zi de vorba cu sora-mea si, din una in alta, imi zice sa-mi fac si eu cont pe Facebook.

Doctor : Hai, domne’, ca iar exagerezi. Dar cati dintre noi nu avem asemenea conturi? E o necesitate in zilele noastre, comunicarea este cheia progresului, trebuie sa ne aliniem si noi la cerintele lumii moderne.

Pacient : Sigur, e adevarat ce spuneti, dar stati sa vedeti. Probabil ca stiti si dumneavoastra cum se procedeaza : pui acolo anumite date personale, preferinte, fotografii, vorbesti cu lumea, impartasesti impresii.

Doctor : Desigur, nu vad nimic rau in asta.

Pacient : Am zis sa fiu si eu in randul lumii si sa pun niste poze cu mine. Stiti cum e, din Bulgaria, de pe la Slanic, de la carciuma, ma rog, sa vada toata lumea cat de bine o duc. Oamenii se uita si fac   tot felul de comentarii, pe care dup-aia le poate vedea oricine.

Doctor : Da.

Pacient : E, un comentariu din asta mi-a dat toata viata peste cap. A scris cineva (chipurile in gluma) sub o poza in care apaream la mare, abia iesit din apa  “Ha, ha! Ce fata de soarece murat ai!”. In momentul acela, ceva s-a rupt in mine. Mi-au venit in cap tot felul de imagini din copilarie, stiti, eu am fost un copil mai retras. Eram tocilarul clasei…ma strigau colegii “soarece de biblioteca”;  mama mereu imi zicea :”Fii ,mama, si tu mai indraznet, esti sfios ca un soricel, vrei sa te manance cainii?”. Cainii nu, dar o pisica am vazut eu ce facea cu un soarece…

Doctor : Pesemne ca ati fost marcat de aceste intamplari.

Pacient : Se poate.

Doctor : Si poza ziceti ca v-a declansat rusinea.

Pacient : Da, de atunci nu mai sunt om.

Doctor : Singura solutie, dupa parerea mea, este sa incercati sa invingeti aceasta rusine.

Pacient : Sigur, usor de zis, nu sunteti in situatia mea. Chiar nu inteleg cum as putea.

Doctor : E simplu. Cand am de-a face cu astfel de cazuri, recomandarea mea este sa scapam de situatia negativa infruntand-o. Cum ar veni “cui pe cui se scoate”. Adica sa va puneti fata in fata cu rusinea si sa-i dati la cap.

Pacient : Va spun cinstit ca nu vad unde vreti sa ajungeti.

Doctor : Daca expunerea la public v-a declansat necazul, tot ea o sa va scape. Puneti pe Facebook poze, puneti filme cu dvs., faceti in asa fel incat sa fiti in centrul atentiei. Nu e greu deloc, in ziua de azi cu cat iti arati toate dedesubturile, cu atat esti mai bine vazut!

Pacientul : Nu stiu ce sa zic, dar daca altfel nu se poate…s-o incercam si p-asta, poate iese. Va multumesc din suflet domnu’ doctor.

Peste o luna, din nou la consultatie. Pacientul intra in cabinet, costumat la fel ca prima data.

Doctor : Dar ce e cu dumneata? Tot deghizat esti? Parca ne-ntelesesem ca urmezi tratamentul pe care ti l-am dat!

Pacient : Cum sa nu, dom’doctor, l-am urmat.

Doctor: Pai vad ca nu esti mai bine.

Pacient : A, ba da, sunt mult mai bine. Dar acum am alta problema.

Doctor : Nici nu vreau sa ma gandesc…Ce s-a mai intamplat?

Pacient : Pai sa vedeti. Cand am ajuns acasa de la dvs., m-am gandit sa-mi fac un plan de atac. Fiindca situatia era urgenta, am zis sa apelez la solutii extreme. Cum sa fac eu ca sa devin vedeta peste noapte? Si mi-am amintit ce spuneati despre dedesubturi…

Doctor : Ce dedesubturi domne’?

Pacient : Nu mi-ati zis dvs ca devii vedeta daca ti-arati dedesubturile? M-am gandit ca va referiti la faptul ca acum e la moda sa umble vedetele fara chiloti sau sa emea_7d_cc_char_bashfulse lase filmate in ipostaze, sa zicem, mai intime.  Am zis sa va ascult si mi-am facut si eu poze si filmari d-astea putin mai speciale: in dus, pe w.c., in pat, ma rog, intelegeti ce vreau sa spun…Am pus si niste texte mai deocheate, ca sa fac audienta.

Doctor : Dar eu am vrut sa spun cu totul altceva! Nu stiu cum de v-au trecut lucrurile astea prin minte! Si ce s-a intamplat pana la urma?

Pacient : Pai la inceput, prietenii au crezut ca e o gluma. Apoi, vazand ca eu tot insist cu pozele, unul cate unul, m-au sters din lista, si am ramas prieten pe fbk doar cu sor-mea si cu maica-mea! Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, astia de la fbk  pana la urma mi-au sters contul cu totul. Dar zarurile erau aruncate, fiindca unul binevoitor apucase sa ma puna pe You Tube; asa se face ca m-a vazut toata tara. Si rudele din strainatate. Am avut nu stiu cate milioane de vizualizari…

Doctor : Bun si ce legatura are asta cu faptul ca umbli mascat asa?

Pacient : Pai acum sunt sub acoperire, nu vreau sa fiu recunoscut, ca am devenit viral pe internet.  Nu mai am prieteni, rudele nu-mi raspund la telefon…Nu mai pot sa merg nici pe strada, ca ma recunosc si copiii de-a-ntaia…m-arata cu degetul si striga dupa mine: “priviti, e NERUSINATUL DE PE FACEBOOK!”…