companie

Marlanul de companie (Parvenitus Arogantis)

Publicat pe

By Victor, in Blogu’lu’Victor

Marlanul de companie este o persoana, de regula cu o pozitie de middle-management intr-o firma, de preferat cu o oarecare notorietate. Marlanul de companie se considera o specie superioara celorlalti muritori de rand si se comporta ca atare. Se exprima prin fraze scurte, care trebuie ca sa contina neaparat expresii gen “Eu sunt Director, si tu TREBUIE sa faci ce spun eu”, “Asculta, BA…” sau “NOI nu facem, pentru ca asa AM VRUT EU”.mm2

Marlanul de Companie de regula simte nevoia sa isi etaleze “importanta” si “autoritatea”, drept pentru care simte nevoia permanent sa ii insulte si jigneasca pe cei din jur. Marlanul de Companie este intalnit in multe locuri si este inrudit cu Ajutorul de Bagator de Seama – specie intalnita in firmele cu numar foarte mare de angajati.

Pentru Marlanul de Companie notiunile de “respect”, “politete”, “diplomatie” nu exista. Pentru el exista doar “EU si ailalti”. Pentru Marlanul de Companie toti ceilalti care nu ii sunt direct superiori sunt niste “sclavi” a caror singura menire pe pamant este sa le indeplineasca lor, PE LOC, toate dorintele, indiferent cat de absurde sunt acestea.

Totusi, in prezenta superiorilor sai , Marlanul de Companie sufera o transformare radicala, transformandu-se in Pupincuristul Umil. In prezenta superiorilor, vocabularul lor se transforma, si cuvinte gen “VREAU”, “FA”, “ACUM”, etc se metamorfozeaza in “DA, SEFU’ “, “ASA ESTE”, “AM INTELES”. O alta calitate a Marlanului de Companie, transformat in Pupincurist Umil o reprezinta modul de indeplinire a sarcinilor pe care si acesta la primeste.

In general Marlanul este un personaj semi-incompetent, dar care tinde sa isi mascheze incompetenta transferand-o pe umerii altora. Daca o sarcina pe care a primit-o a iesit bine, evident este meritul sau 110%, el chinuindu-se sa o duca la indeplinire in ciuda tuturor obstacolelor pe care dusmanii i le pun in cale. Daca iese prost, evident ca este vina celorlalti. Marlanul de Companie, in momentul in care apare o problema nu este interesat sa caute o solutie (Pentru ca nici nu ar fi in stare) ci trebuie sa caute VINOVATI (care intotdeauna sunt ceilalti). Marlanul de Companie simte in permanenta nevoia ca , in fata sefilor, sa spuna cat de mult s-a zbatut el si cat de mult a muncit si s-a sacrificat, iar toti din jurul lui i-au pus bete in roate.

Marlanul de Companie NICIODATA nu recunoaste nici meritele altora si nici defectele sale si in viziunea sa se crede cel putin Trimisul lui Dumnezeu si Buddha pe pamant. Una din caracteristicile care il apropie de Ajutorul de Bagator de Seama, o reprezinta tendinta de a sabota proiectele care i-au fost trasate “de sus” si la care nu a fost consultat. Evident ca sabotarea trebuie facuta astfel incat totul sa para ca s-a facut din vina celorlalti chiar daca el s-a zbatut ca totul sa iasa cel putin perfect. Partea interesanta este ca nici unul, nici altul nu demonstreaza prea multa imaginatie si in general toate tentativele lor de sabotaj sunt cel putin penibile si pica din start.

Cel mai interesant aspect al Marlanului de Companie il reprezinta schimbarea stapanului. De regula, la intervale regulate, Marlanul de Companie nu isi mai poate ascunde incompetenta si este nevoit sa isi schimbe Stapanul, noul Stapan al Marlanului fiind de regula o persoana, de la o firma concurenta si care in perioada in care ii era competitor era descris de Marlan, ca fiind cea mai josnica persoana, iar firma pe care o reprezinta ca fiind cea mai de cacat firma din partea asta a galaxiei.

In momentul “schimbarii taberei”, Marlanul isi motiveaza actiunile anterioare prin “asa ma puneau aia, dar eu, in sufletul meu, stiam ca voi sunteti cei mai tari”

P.S  Acesta este un pamflet, orice asemanare cu fapte si intamplari reale … s-ar putea sa nu fie intamplatoare. 

Foto: jokatimes.com

Anunțuri