nevasta

Totul e din cauza mamă-sii

Publicat pe

„A fost odată o soacră bună, dar lupul a înghiţit-o.” Săraca! Da’ ce-o fi făcut? Sunt bancuri, proverbe şi poveşti cu soacra… de parcă ar fi cel puţin dracul ieşit pe uscat. Dar, dragă noră, te-ai întrebat vreodată ce-ai face fără ea? Te-ai gândit, măcar un pic, cât de folositoare poate fi la casa omului? Şi ce bagaj aduce cu sine?

O femeie adevărată e ca o caracatiţă. Face tot ce trebuie. Păi nu ţi-a spus soacra? Venea de la serviciu, trecea prin piaţă, dup-aia plătea telefonul şi întreţinerea. Intra pe uşă, punea oala pe foc şi se apuca să mute mobila prin casă. În timpul ăsta, spăla nişte rufe, dădea cu aspiratorul, schimba un bec, făcea lecţiile cu ăia mici. Şi tu, nevastă, la fel nu? Că doar nu vrei să fii exemplul negativ! Ce? Vremurile s-au schimbat? Prostii! Fii mulţumită că îţi testezi propriile limite. Pune osul la treabă. Cum ar fi dacă n-ai avea concurenţă? Dacă n-ai fi gâdilată permanent de drăcuşorul acela care te îndeamnă să fii mai bună (chiar) decât ea? Sigur că eşti! Dacă vrei cu adevărat, poţi!

Şi ce dacă le ştie pe toate? Cu atât mai bine, ai de unde fura. Nu lua de bun chiar tot, fii selectivă. Nu eşti de acord cu ce spune? Zi ca ea şi fă ca tine, că nu-ţi ia nimeni mânecile de la vestă. Limba soacrei? Prea scurtă pentru complimente, dar tare lungă când greşeşte altul? Asta e, nu-i nimeni perfect. Te pomeneşti că tu eşti uşă de biserică! E băgăcioasă? Nu vrea decât să te ajute. Nu-i aşa că te simţi importantă, ştiind că e cineva interesat de tot ce faci?soacra

Ia recunoaşte tu, dragă noră. Păi, ce s-ar întâmpla dacă n-ar fi soacra ţapul ispăşitor? Eşti nemulţumită de bărbatul tău? Ţi se pare cumva că e cam leneş? Că nu te bagă în seamă? Nu, Doamne fereşte, nu e nesimţitor din fire. El n-are nicio vină. Totul e numai din cauza  mamă-sii! Dacă n-a avut grijă să-l dreseze de mic… Parcă întradins a făcut-o, ca să suferi tu acum. Nu ea l-a învăţat că totul i se cuvine? Nu ea l-a alintat şi i-a suflat în fund? El, sărăcuţul, poate ar fi fost altfel…

Fii fericită, deci. Ai găsit cauza problemelor. Soacra! Ea e de vină pentru tot. Pentru promisiunile uitate, fiindcă nu l-a învăţat să-şi ţină cuvântul. Pentru surzenia congenitală. Pentru gaura din canapea. Unde? În dreptul televizorului, desigur. Pentru şosetele murdare aruncate lângă coşul de rufe. Pentru încăpăţânarea de catâr, moştenire de familie. N-aveai de unde ştii că seamăna cu maică-sa, când l-ai întâlnit şi ţi-a făcut creierii papiotă… Unde mai pui că iubiţelul sforăie… dacă stai bine să te gândeşti, şi p-asta tot de la ea o are…

Continuarea pe Catchy

Anunțuri

Cum am reuşit eu să mă mărit

Publicat pe

Cum am reuşit eu să mă mărit? Cu greu. Noroc că sunt  insistentă. Şi dacă mi-a intrat ceva în cap, nu mai iese nici cu cleştele… Împlinisem exact un sfert de veac. Fată simplă, nu chiar de la ţară, atrasă de Bucureşti ca musca, pardon. De venit, venisem  în capitală  pe la vreo 18, ca să învăţ carte. Dup-aia, m-am hotărât eu aşa în sinea mea, că e musai să-mi pun cârpa. Nu de alta, dar pentru noi, provincialele, ceasul merge pe repede înainte. Doamne fereşte să înaintezi în vârstă şi să fii tot nemăritată! Mi-era şi ruşine să mă mai duc pe-acasă… Nu de ai mei, săracii, că ei m-au lăsat mereu să fac ce mă taie capul. Dar rudele, vecinii, babele, foştii colegi deja se uitau lung la mine. Adică, înţeleg, pleci să-ţi faci un rost, stai un an, doi, dar eu eram plecată de vreo 7 si n-aveam nici un gând. Mi-aduc aminte că, profesoară fiind pe-atunci, eram în toată şcoala doar eu cu încă una nemăritate. Plus domnu’ de religie si ăla de sport. Dar ce vină aveam eu, oameni buni, dacă nu mi se arătase alesul? În sfârşit… Pe vremea aia nu prea avea lumea rate, asa că stăteam cu chirie. Proprietara, o femeie trecută prin viaţă, avea o vorba, parc-o şi aud: „Să ştii că tu de-aicea te măriţi. Toate care au stat la mine au plecat cu bărbaţi.” Mă gândesc eu că se referea la soţi…

Hotărât lucru, astrele lucrau pentru mine. Mai rămânea doar să găsesc omul potrivit. Şi, desigur, să vrea şi el. Tânără şi fără obligaţii fiind, umblam adesea prin cluburi. Nu m-aş  fi gândit, însă, niciodată, că taman pe-acolo o să-l cunosc pe Făt-frumos. Deh, aşa mi se părea mie, că îmi cam căzuse cu tronc. După ce am cerut referinţe, mulţumită fiind de cele ce auzisem, am purces la drum. Eram ca două turturele! Nu pot să zic, băiatul era în regulă, si ne potriveam de minune, dar, vă amintiţi? Eu îi pusesem gând rău. Aşa se face că, peste vreo câteva săptămâni, mi-am sunat parinţii:wedding-bride-groom-pulling-funny-teigen-ryan-clara-ganey-9

– „Gata, mă mărit. Am găsit un baiat bun, aşa şi pe dincolo, şi nu am de gând să-l scap”. Ai mei cred că au răsuflat uşuraţi, dar nu mi-au zis decât:

-” Bine, dacă zici tu…” Însă ştiţi cum e cu socoteala de acasă. Timpul trecea, alesul se făcea că plouă.  Eu, cu scopul înfipt în minte ca cuiul în perete, tot aduceam vorba: „c-o fi, c-o păţi, ce să facem noi mai încolo, că ar fi bine să ne gândim la viitor”. El, nimic. Lemn. Când am văzut eu aşa, ce zic în sinea mea: „Stai aşa, că nu s-a întâlnit hoţul cu prostul.” L-am luat deoparte:

-„Plec, zic. Nu mai stau, mă duc la mare. Singurică. Sunt tânără, vreau să mă distrez.” El, crezând că glumesc:

-„Du-te.”

Şi dusă am fost. Vreo 2 zile, nici un semn. Se ţinea tare. Dar şi eu colţoasă. Mai ales că la mare trece timpul repede…

Continuarea pe Catchy