Aveti reducere?

Publicat pe

Sambata Rusaliilor. Sarbatoare mare, nebunie prin oras. Toata lumea pleaca. Care incotro: la mare, la munte, aia mai amarati la tara. Ma mananca undeva sa plec si eu. Unde? La cumparaturi. Eu, si cei doi copilasi din dotare. Si cu soacra, sa fie cu noroc. Zis si facut. Intru, parchez odraslele intr-un carucior, ala mic sus, ala mare printre cumparaturi, in fund. Lume ca la balamuc. Strachini, eugenii, castraveti; fiecare ia ce poate, ca astazi se imparte si tot omul da cate ceva. Umblu ca nebuna printre ceilalti bezmetici, calcandu-ne in picioare, ca asa ii sta bine romanului cand e vreo zi insemnata.shopping-w-kids-300x200

Umblu, dar nu asa oricum, ca trebuie sa stau la distanta regulamentara de rafturi, mai ales la dulciuri si la jucarii. Nu de alta, dar ala mic’ apuca tot ce poate ajunge cu mana, si daca nu pui in cos zbiara de se uita toata lumea la tine, ca la circ. Ala mare e mai intelegator, nu vrea decat vreo cinspe cornuri cu surprize si o minge. Are si bani,  fiindca aseara i-a cazut un dinte, si i-a pus Zana Maseluta 10 lei sub perna (n-a avut ce sa faca, a fost luata prin surprindere, ca dintele a cazut seara pe la 9). Luam cornurile, mezinul „fiindca e mic” se pune pe bocit; ii dai unul sa-l bage-n el si sa taca si pleci degraba sa iei mingea. Acolo, alta dandana, ca vrea si el una. Eu le explic ca le ajunge una la amandoi, urletele se intetesc. Nici ala mare nu vrea sa imparta mingea cu frate-su, ca el vrea una cu minioni. Noroc cu soacra, care calmeaza spiritele: „Las’ca-ti ia mamaie si tie”. Mergem mai departe. Peste tot, tarabe cu mostre de cascaval, iaurt si tot felul de prostii. Cat sunt eu plecata la raionul de carne, mamaie le inchide gura cu niste felii de pizza de la o domnisoara draguta. Ma mai duc putin sa iau mere, cand ma-ntorc la carucior, mezinul e plin de rosii de sus pana jos: „A poftit, baiatu’, ce sa-i fac”. Nu-i nimic, avem masina de spalat, viata merge mai departe. Soacra isi cumpara si ea cate ceva si, in sfarsit, cu carutul plin ochi, ne indreptam obositi, dar victoriosi, catre casa de marcat.

Acolo, o doamna draguta, dar cam saracuta cu duhul, ne ia in primire. Incep sa pun cumparaturile pe banda. Eu pe ale mele, soacra-mea, pe ale ei, in spatele meu. Cand sa pun baxul de hartie igienica, vreo 2 suluri imi cad pe jos. Ma uit, o gaura mare la unul din capete.”Pai se facuse asta mic ca porcu’ cand a mancat rosiile, si am luat hartie d-acolo, ca n-aveam servetel”, imi explica binevoitoare mamaie.

-„Card aveti?”.

-„Avem” si scoate soacra-mea pe-al ei. Eu nu strang puncte, asa ca nu ma agit. Intreb, totusi, de control:

-„Este vreo reducere, ceva?”

-„Nu, n-avem reduceri”.

Ma linistesc, imi scoate bonul, platesc.

-„N-aveti mancare de 100 de lei, ca au intrat si pampersii”, zice de parca i-ar parea rau.

-„Pai de ce? intreb si eu ca sa ma aflu-n treaba.

-” Era reducere 15 lei daca aveati mancare de 100.”

– „Si nu v-am intrebat eu acu’ un minut daca aveti vreo reducere?”

-„Da, dar nu va incadrati”.

-„Dar soacra-mea e cu mine, si avem pe banda numai mancare. Nu puteati sa-mi ziceti, sa facem un singur bon? V-am si intrebat daca aveti vreo reducere…Cat imi mai trebuia?”

-„3 lei…”

Morala: „Fereste-te de prost, ca are mintea odihnita.” De acum incolo, o sa intreb de doua ori inainte sa platesc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s