Ca la noi, la nimenea

Printr-un nefericit concurs de imprejurari (am vazut si eu dupa o luna ca-mi expirase permisul), a trebuit sa-mi fac fisa medicala auto.

Si pentru ca rar mai gasesti s-o faci pe naspa, am insistat  sa pierd jumate de zi la o policlinica de cartier. Lasand la o parte  situatiile horror prin care am trecut pana am rezolvat cu toate „specialitatile”(ochi, urechi, cap etc.), cateva aspecte hilare mi-au atras atentia in mod deosebit. In respectiva „locatie” gasesti de obicei „clientela” de varsta a treia  sau din categorii sociale, sa zicem, mai „deosebite” (ca n-as vrea sa fiu acuzata de discriminare). Drept pentru care, sincer, nu am inteles carui esantion de populatie se adresa acest afis:
Cum stateam eu asa pe ganduri, minunandu-ma de „marimea” gradinii Domnului, un alt amanunt mi-a izbit retina: bancile care ar fi trebuit sa stea in parcuri, tronau victorioase in mijlocul holului central. Ma gandesc eu ca scaunele obisnuite n-au rezistat prea mult hoardelor zilnice de invadatori, si administratia a fost nevoita sa se descurce cu ce avea la indemana.

 

 

 

 

 

Nici bine nu-mi trecuse mirarea pricinuita de bancile impamantate la usile doctorilor, ca un alt detaliu picant a venit sa completeze tabloul: cosul de gunoi
„comunitar” din imagine, care, de altfel, nu era nici singurul din incinta.

 

 

 

 

 

Dar bomboana pe coliva a fost acest afis, care prevedea ca un lucru greu de imaginat se va intampla in acest an:)

P.S. Pozele au fost facute cu telefonul, astfel incat as vrea sa fiti ingaduitori. Si ca sa va zic un secret, am avut noroc, fiindca de obicei, nu stiu de ce, imi apare si cate un deget in imagine:), pe camera…